Vocea Basarabiei: Președinta Maia Sandu a anunțat organizarea pe 21 mai a Adunării Naționale „Moldova Europeană” în cadrul evenimentului care va avea loc în Paiața Marii Adunări Naționale. Cetățenii sunt îndemnați să-și exprime decizia clară de a fi parte a familiei europene. Hotărârea de a organiza Adunarea Națională „Moldova Europeană” pe 21 mai, cu o săptămână înaintea summitului Comunității Politice Europene, este considerată de unii simbolică, de alții istorică. De ce spun că de unii simbolică și de alții istorică? Pentru că o să ne amintim și despre alte adunări naționale, care au avut loc încă la începutul Renașterii Naționale. De aceea l-am invitat în studioul Vocii Basarabiei pe dl Alecu Reniță, scriitor, jurnalist, semnatar și votant al Declarației de Independență. El este fondatorul și directorul revistei „Natura”, președinte al Mișcării Ecologiste, cavaler al Ordinului de Onoare și cavaler al Ordinului Republicii. Bine ați revenit la Vocea Basarabiei!
Alecu Reniță: Bine v-am regăsit la Vocea Basarabiei!
Vocea Basarabiei: Haideți să reîmprospătăm memoria și să ne amintim despre alte adunări naționale care au avut loc în inima Chișinăului și pornim cu cea din 1989. Dvs. ați fost martorul și participantul acelor evenimente?
Alecu Reniță: Absolut. Am fost la toate adunările naționale, eram, pe de o parte, și obligat, să zic așa, dincolo de partea morală, fiindcă reprezentam „Literatura și Arta”, săptămânalul care era tribuna Mișcării de renaștere națională în acea perioadă și, evident, trebuia să putem, într-un fel, să prindem spiritul și sufletul moldovenilor în acel timp, iar scandările care au fost înainte de Marea Adunare Națională – „Limbă și alfabet!” – au căpătat acolo un contur real. În realitate, ceea ce adeseori revăd acele episoade absolut incredibile, într-un fel, când sute de mii de moldoveni…
Vocea Basarabiei: …impresionante.
Alecu Reniță: Impresionante, căci era duhul libertății, ca să zicem așa, pe viu, adică vedeai un popor cum se mișcă și vrea, adică aceasta-i mare diferență dintre timpurile care au venit după ‘44 și până în ’89 și deodată un popor, vorba lui Mateevici, s-a trezit din somnul de moarte și a cerut ca el să fie stăpân la dânsul acasă. Moldovenii nu au dorit multe în Uniunea Sovietică, dar au dorit niște lucruri totuși foarte firești – să vorbească în limba lor, să scrie în limba lor, să aibă dreptul la memorie, să aibă dreptul să-și cinstească părinții, bunicii, niște lucruri elementare pe care nu le-au avut. De aceea Marea Adunare Națională din august 1989 a deschis, pe de o parte, poarta spre libertate și spre dreptul nostru legitim de a fi stăpâni în casa noastră și să avem dreptul la limbă, alfabet, tricolor, dar, de altă parte, a și adus în primul parlament, în ’90, a adus reprezentanții acestei Mișcări de renaștere națională, care într-un timp foarte scurt, dacă ne amintim, pe 27 aprilie 1990 este votat tricolorul, în 23 iunie 1990 – Declarația de Suveranitate și peste foarte puțin timp, în 27 august 1991, noi vedem Declarația de Independență și desprinderea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de imperiu. Au fost pași rapizi, hotărâți și care ieșeau dintr-o anumită logică a tuturor proceselor care derulau în Republica Moldova. Și în august 1989, și în august 1991 la marile adunări naționale din centrul Chișinăului într-un fel s-a decis sau, mai bine zis, instituțiile statului au luat mandatul de la popor pentru a face acești pași hotărâți, fiindcă, chiar dacă clasa politică are voință, ea totdeauna trebuie să aibă și sprijin popular.
Primul parlament nu a avut între dânsul și popor mari rupturi sau prăpastii, cum au apărut după ’94.
Vocea Basarabiei: Ne amintim, atunci au fost oameni care au parcurs zeci de kilometri, alții și peste 100 de kilometri pe jos, ca să ajungă la acele evenimente care au făcut istorie. Acum, credeți că s-ar mai putea repeta acest lucru?
Alecu Reniță: Îmi vine greu acum să zic, fiindcă trăim în altă dimensiune a timpului. Atunci, în ‘89, eu n-am văzut niciodată și nu cred că poți vedea decât o dată în viață asemenea lucruri, când sute de mii de oameni erau atât de uniți, erau atât de dornici de schimbare și veneau, cunosc foarte multe cazuri, fiindcă pe unii îi și întâmpinam, fie dacă ne duceam spre sud veneau coloanele de la Ialoveni și Costești foarte multe, dinspre nord veneau cei de la Orhei, dar veneau și pe jos de la Florești, cunosc cazuri concrete când au făcut, totuși de la Florești e 100 și ceva de kilometri, să vii pe jos… se porneau de cu seară și ajungeau aici. Te duceai spre vest, veneau coloanele dinspre Călărași-Ungheni, de la est – cei de la Criuleni. Deci, era un fel de trăire în comun. Adică, ce ar însemna această trăire în comun? Când clasa politică nu avea între dânsa și popor niciun fel de barieră, nu era o prăpastie și nu era pur și simplu o punte, dar era un tot întreg, iată asta-i marea diferență dintre primul parlament și celelalte care au venit, fiindcă primul parlament nu a avut între dânsul și populație, între popor, hai să le zic așa, mari rupturi sau prăpastii, cum au apărut după ’94.
Vocea Basarabiei: Deși politicieni care aveau opinii separate existau și atunci, Interfrontul, ne amintim foarte bine, nu în zadar s-a pornit și acea vărsare de sânge de la Nistru…
Alecu Reniță: Exact. Mă refer ca motor. Deci, în fiecare parlament există un nucleu foarte responsabil…
Vocea Basarabiei: Atunci, intelectualitatea avea un sprijin foarte mare din partea maselor.
Alecu Reniță: E adevărat! Să ne amintim, în primul parlament – Vladimir Beșleagă, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Lidia Istrati și mulți alți scriitori, jurnaliști, oameni de cultură. Deci, parcă tot ce a avut mai bun după ‘44 și a ieșit din acest popor a ajuns în primul parlament și nu a făcut diferențiere, adică ceea ce e foarte important pentru omul politic. Omul politic trebuie să înțeleagă că el are un mandat provizoriu, el are 4 ani sau, poate, 8 ani să facă o schimbare întru binele poporului din care a ieșit. Și dacă tu când iei un mandat începi să ai aere de superioritate, să te rupi de masele largi, de cei care ți-au dat acest mandat, atunci este evident că lumea se înstrăinează de clasa politică, de aceea este o mare lecție cum te comporți tu cu lumea simplă, cu oamenii de rând și trebuie să-i înțelegi că acești oameni de rând țin la cei pe care i-au votat, dar dacă tu începi să te crezi un fel de nu știu cine, Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana și i-ai îndepărtat, atunci ei se duc spre niște grupuri foarte periculoase, cum este grupul Șor, de exemplu. Adică, care poate corupe alegătorul și în loc să-i dea un program de dezvoltare, el îi dă un program de corupere.
Dacă Rusia se democratiza, la sigur că azi nu era război în Europa, la sigur că însuși poporul rus era să fie în altă dimensiune a timpului decât una imperială, una șovină, una mesianică și cred că, dacă s-ar face un sondaj cinstit în Federația Rusă, nu știu câți ar răspunde din cetățenii ruși ce caută ei în acest măcel pe care l-a organizat Putin în Ucraina.
Vocea Basarabiei: O să vorbim și în contextul rezultatelor alegerilor pentru funcția de bașcan al Găgăuziei, despre cât de mult pătrund alegătorii în esența problemei de a corupe cu 300, cu 500 de lei un votant ca să pună ștampila și după asta ce se întâmplă, dar un pic mai târziu. Acum, dvs. ziceți că atunci era vădită această sete a cetățenilor de a se desprinde de o uniune și astăzi există aceeași sete de a adera la o altă uniune?
Alecu Reniță: La sigur că 30 de ani sau, de fapt, dacă o luăm la modul serios, chiar 34 de ani, dacă luăm din 1989 până în 2023, 34 de ani din viața unui om fie că-i jumătate, fie că-i aproape jumătate, nu mai zic că au apărut generații care s-au născut în libertate, generații care s-au născut în democrație și când le spui niște lucruri din trecut, din perioada Uniunii Sovietice, ei se uită cam cu spaimă: chiar așa o fi fost? Adică și noi când am început să descoperim că au fost deportări, că a fost foamete și încep în memorie să ne vină anumite episoade pe care le-am auzit întâmplător în sat că, da, a fost foamete strașnică, și a murit acela, și acela și-i numărau… tu te gândeai că a fost pur și simplu o calamitate naturală, dar ea n-a fost naturală, a fost una care a fost programată și atunci noi cu foarte mare greutate am însușit o lecție a istoriei și o lecție a memoriei, ceea ce s-a întâmplat după ‘44, în ’45, ’46, ’47, acea foamete strașnică, pe urmă în ’49 deportările. Deci, noi am privit cu groază în istoria noastră, dar noi ne-am asumat-o și noi n-am așteptat nimic mai mult, eu mă refer în cazul dat la cei din primul parlament, noi am așteptat ca Rusia să se democratizeze în paralel cu toate aceste colonii, fiindcă această poftă de libertate venea de la baltici, venea de la caucazieni, venea de aici, de la moldoveni, și Rusia măcar nu a dorit să-și ceară scuze pentru acele crime pe care le-a făcut Stalin. Și asta înseamnă asumarea istoriei, și cred că dacă noi mergeam împreună, mă refer la aceste colonii sovietice, și Rusia mergea spre o democratizare, așa cum mulți și-au imaginat după ‘91, după colapsul Uniunii Sovietice, că și Rusia se va democratiza, la sigur că azi nu era război în Europa, la sigur că însuși poporul rus era să fie în altă dimensiune a timpului decât una imperială, una șovină, una mesianică și cred că, dacă s-ar face un sondaj cinstit în Federația Rusă, nu știu câți ar răspunde din cetățenii ruși ce caută ei în acest măcel pe care l-a organizat Putin în Ucraina.
Vocea Basarabiei: Dar e bine poate totuși să facem o precizare și să aflăm un punct de vedere al dvs. referitor la asemănările și deosebirile dintre două uniuni – Uniunea Sovietică și Uniunea Europeană?
Alecu Reniță: Diferența e uriașă, fiindcă am trăit în Uniunea Sovietică, am învățat în Uniunea Sovietică, am făcut școală, universitate în Uniunea Sovietică și știu foarte bine, cu atât mai mult că am fost și la universitate pe profilul unei facultăți, mai mult sau mai puțin, ideologice și am impresia că noi eram plătiți, cei care făceam jurnalistică, ca să nu spunem nimic sau, mai exact, să spunem ceea ce spune azi Soloviov sau cei din preajma lui Soloviov, deci…
Vocea Basarabiei: Dar, pe scurt, câteva asemănări și deosebiri?
Alecu Reniță: În primul rând, era un regim totalitar, era un regim care nu-ți dădea voie să gândești liber, care nu-ți dădea voie să ai acces la documente, nu puteai să faci carte serioasă decât o carte sau o învățătură foarte ideologizată. Uniunea Europeană, nu mai zic că eu personal mi-am dorit foarte mult în timpul Uniunii Sovietice, am participat la diferite concursuri unionale ca să pot să ajung în altă țară decât Uniunea Sovietică, în sensul că să o vizitez, nu mi s-a permis niciodată acest lucru elementar de a circula. Și azi dacă i-ai spune unuia că noi nu aveam dreptul să ieșim din Uniunea Sovietică decât numai cu aprobarea KGB-ului, că el permitea la un grup sau la altul, iar Uniunea Europeană înseamnă, mai întâi de toate, libertate, circulație liberă, ai dreptul să alegi, dacă un student de-al nostru dorește să învețe la Bruxelles sau Paris, sau la Berlin – să o facă sănătos, nimeni azi nu-i dă în cap sau trebuie să te duci undeva la o instituție să dai explicație de ce te miști, plus piața liberă, plus, cel mai important lucru, în Uniunea Sovietică tu nu puteai să te afirmi dacă nu erai blagoslovit de partid. În Uniunea Europeană, dacă tu ai talent, dacă tu ai aptitudini, ai capacități manageriale, du-te și-ți fă afacerea ta, dezvoltă-te și multe alte chestii. Din păcate, noi încă nu avem o înțelegere clară, hai să zic eu, ce oportunități oferă Uniunea Europeană, fiindcă și din partea cealaltă vine o propagandă foarte mizerabilă, unde se falsifică un șir de lucruri și vor să creeze acest euroscepticism, adică neîncrederea, că să nu uităm, în Uniunea Europeană este o jumătate de miliard de europeni, deci, Uniunea Europeană are 500 de milioane de oameni, este un spațiu uriaș, unde, într-adevăr, competiția este nu una ușoară, adică nu poate…
Vocea Basarabiei: Vă referiți și la piața de desfacere a mărfurilor?
Alecu Reniță: Exact. Adică trebuie să înțelegem cum și pentru un om de cultură, și pentru un intelectual, și pentru un fermier trebuie să fie performant, adică nu pur și simplu să crezi că dacă ai plătit undeva un contract și ai terminat, și ai luat o diplomă, deja tu ești performant, nu, performanța…
Vocea Basarabiei: Și din rândul fermierilor mai sunt încă foarte mulți sceptici, pentru că au oamenii o teamă că nu ar putea să ajungă la acele standarde și dacă nu se ajunge la acele standarde care se cer pe piața comunității europene, atunci marfa lui rămâne aici, acasă. În Rusia, cum spun ei, mai dialogau de la om la om, banul nu era neapărat să fie transferat, puteai să-l dai cash și atunci înțelegerile mai repede luau foc.
Alecu Reniță: Da, era, chiar ca elevi pe noi ne duceau și lucram toamna și știu foarte bine, culegeam merele din livada din satul natal și alăturea era calea ferată și duceam cu tractoarele, și le dădeam drumul în vagoane, și era așa-numitul fond unional, adică dacă fac așa o derulare ce însemnau produsele, calitatea era extraordinar de bună, dar ambalaj, transport ș.a.m.d. nici nu pot fi raportate la ziua de azi, unde concurența este foarte solidă, iar Uniunea Europeană dincolo poate de niște mici, hai să zic eu, devieri, care au fost interpretate într-un mod foarte tendențios și răutăcios, Uniunea Europeană impune standarde de mare calitate. Nouă de ce ne place un produs calitativ, dar celălalt să nu beneficieze de acest produs calitativ? Noi vrem să-i furnizăm marfa noastră, una slabă, de-atâta Uniunea Europeană înseamnă că toată economia Republicii Moldova se va moderniza. Deci, nu vor mai rămâne parcele de acestea neîngrijite, nu ca teren, dar în sensul că, vrei să faci o afacere în agricultură, iată standardul, implică-te, fă producție pentru 500 de milioane de oameni și oricine să ți-o ia. Și să nu uităm că aici e o mare diferență, ceea ce-ți plătește Uniunea Europeană pe un kilogram de mere sau pe un litru de vin este de câteva ori mai scump decât ceea ce-ți dă Federația Rusă, plus Uniunea Europeană îți cere ca tu să ai la evidență tot produsul tău, tot venitul tău, toate beneficiile și partea legată de Fisc. Ce ne-a învățat după ‘90 Moscova? TIR-uri fără factură fiscală, fără… Deci, de asta era piața din Rusia foarte convenabilă.
Noi am fost permanent un argat la această masă sau o slugă la masa Federației Ruse, fiindcă ei când au vrut – au trecut cu buldozerul peste munca noastră, peste mere, peste fructe, legume, ce s-a adus, au vrut – și-au bătut joc de noi și au spus că vinul nostru nu-i bun nici de vopsit gardurile.
Vocea Basarabiei: Cantități de vin în vrac, unele luate la evidență, altele uitate.
Alecu Reniță: Da, și circulația banilor cash, iar banii cash vedem ce înseamnă. Asta înseamnă partide corupte, cei care dețin o parte din economie și legătură cu Federația Rusă aduc acești bani cash, îi bagă în politică, în politică corup electoratul, electoratul dă partidului mandat, el ia puterea și strică toată societatea, și o creează exact pe o rețea coruptă, unde omul de rând nu mai înțelege unde poate să-și găsească dreptatea, dar și el a participat într-un fel la acest proces. Deci, noi nu trebuie să scoatem cetățeanul din această ecuație care a adus Republica Moldova unde a adus-o.
Vocea Basarabiei: Dle Reniță, imediat după ce s-a destrămat Uniunea Sovietică, s-a creat Comunitatea Statelor Independente, iată, spicherul Igor Grosu a anunțat că Republica Moldova ar putea să părăsească CSI-ul. Ce a avut de câștigat Republica Moldova, făcând parte din CSI?
Alecu Reniță: Într-un fel, dl președinte, dl spicher a spus că am fost numai în pierdere, rezumatul la ceea ce a fost, adică din punct de vedere oficial, din punctul de vedere al cetățeanului de rând, noi am fost permanent – cum să zic?- un argat la această masă sau o slugă la masa Federației Ruse, fiindcă ei când au vrut – au trecut cu buldozerul peste munca noastră, peste mere, peste fructe, legume, ce s-a adus, au vrut – și-au bătut joc de noi și au spus că vinul nostru nu-i bun nici de vopsit gardurile. Și alte chestii, iar omul care muncește știe ce înseamnă să-i arunce cineva asemenea lucruri în față. Și, în ansamblu, am fost șantajați și economia noastră de câteva ori a fost pusă pe butuci. Dacă ne amintim 1998, când s-a produs o inflație strașnică și s-a devalorizat de câteva ori însăși capacitatea leului moldovenesc, fiindcă noi eram 90 la sută legați de CSI și, în primul rând, de Federația Rusă și, pe urmă, după 2003, deși s-au îmbrățișat cu Voronin o perioadă, s-a stricat drujba și am văzut că șantajul a mers 2005-2006, nimic din ceea ce prezenta cu atâta încredere și fast președintele Voronin nu s-a realizat. Deci, concluzia este că interesele Rusiei sunt de așa natură încât nu contează dacă tu ești loial sau neloial. Și mare lucru că Dodon a fost mai rău decât o slugă în fața Kremlinului, ce a câștigat Republica Moldova în perioada lui Dodon din Federația Rusă? Tot numai avertismente, decât a creat o rețea foarte periculoasă, mai ales din punctul de vedere al penetrării oamenilor Federației Ruse din serviciile speciale în diferite instituții.
