VOCEA CARE NE UNEȘTE

LIVE

VIDEO/Radmila Popovici: Uneori am impresia că moldovenii sunt mai buni cu străinii decât cu vecinii

Bună ziua, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan și vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care luăm în discuție subiecte de actualitate. Pe post de analiști politici, așa cum probabil v-ați dat seama din emisiunile precedente, nu am analiști politici, ci oameni din zona artei și culturii. Azi vom diseca actualitatea împreună cu poeta și textiera Radmila Popovici.

Vocea Basarabiei: Radmila Popovici, bine ai venit la noi!

Radmila Popovici: Bine v-am găsit! Bine te-am găsit, Iulian! Felicitări pentru această idee, chiar o salut, pentru că probabil diversitatea întotdeauna duce spre o democratizare mai avansată.

Vocea Basarabiei: Cred că trebuie să începem discuția noastră de azi, e firesc s-o facem, cu războiul din Ucraina. S-a întâmplat probabil o cotitură, nu știu cum să-i zic, a fost eliberat Hersonul, toată partea dreaptă a Niprului și după aia au avut loc niște bombardamente crâncene ale rușilor, au lansat mai multe rachete spre Ucraina. Se pare că două au ajuns și în Polonia, deși încă nu e sigur că au fost ele trimise de ruși, deocamdată autoritățile poloneze și cei din NATO încearcă să vadă exact de unde au fost lansate aceste rachete. Întrebarea mea este: ce simți după eliberarea acestui Herson? S-a îndepărtat de noi războiul, putem fi mai liniștiți acum?

Radmila Popovici: De la începutul războiului nu putem să vorbim de niciun fel de liniște, pentru că neliniștea ne-a cuprins pe neprins de veste și nimeni nu s-a așteptat, nici chiar cei mai mari politologi, sociologi și prognoziști că totuși acest lucru se poate întâmpla într-un secol al atingerii de stele, dar iată că multe au evoluat, numai ființa umană rămâne aceeași și se pare că nu poate să se liniștească și imperiul acesta care pe noi ne ține în clește.

Vocea Basarabiei: Rusia e un imperiu?

Radmila Popovici: Acum nici nu mai poți să-i spui imperiu, pentru că este ceva mai urât decât orice imperiu pe care eu mi-l pot imagina, deoarece nu am cunoscut altele decât din cele citite, dar mi se pare că e o echipă de criminali, care pretind că au niște idei, când, de fapt, dedesubt sunt foarte multe diabolisme. Este ceva ce nu poate limbajul uman să exprime, e pur și simplu strigător la cer și nu poți vorbi despre liniște până nu se va termina acest război și până nu va fi distrusă această bandă de criminali, care omoară ființe vii fără nicio milă.

Vocea Basarabiei: Cum vezi tu felul în care acest război influențează situația din Moldova? Adică a fost această pandemie și, iată, în februarie a început războiul, ce crezi tu că s-a schimbat în rău de la începutul acestui război?

Radmila Popovici: În primul rând, jertfele care niciodată nu vor fi compensate, jertfele umane care sunt la o azvârlitură de băț. Deci, nu poți să nu simți pe pielea ta durerea, când acest război se întâmplă online. Unica ce ne deosebește de ceilalți care au trăit războaie este acest fapt că poți urmări la zi, la minut ceea ce se întâmplă la doi pași. Și aceasta, dacă ești o ființă cu conștiință și cu bun-simț, nu are cum să nu te afecteze. Pe noi ne afectează din toate punctele de vedere și dacă ar fi numai pe noi, acest război a schimbat situația pe tot globul. Deci, pur și simplu stăm pe un butoi cu pulbere care poate să explodeze în orice moment, deoarece nu se respectă nici măcar regulile războiului, așa cum le știau marii comandanți de oști și care întotdeauna au fost cumva și o... În principiu, s-au încălcat toate principiile – posibile și imposibile. Și această fâlfâire cu arma nucleară este pur și simplu înspăimântătoare, dacă mulți spun că e doar o bravadă, totuși nu trebuie să nu-i dăm importanță, pentru că mai multe lucruri au fost ignorate ca să ajungă, iată, realitate dură. 

Vocea Basarabiei: Uite, după ce Ucraina a recuperat Hersonul, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a spus că oricum această regiune Herson este în teritoriul Rusiei, pentru că ei făcuseră anterior un referendum acolo. Și vreau să te întreb – dar cum vede Rusia, din punctul tău de vedere, Moldova? O fi și acesta un teritoriu rusesc, în opinia lor?

Radmila Popovici: În opinia lor, toată lumea e un teritoriu rusesc. Doar știi că ei au acest discurs: „Și unde se termină Rusia? – Nicăieri nu se termină Rusia”, cineva a interpretat o spusă care, de fapt, conține această dorință a lor de a stăpâni lumea, de a schimba ordinea mondială.

Vocea Basarabiei: Dar dorința Moldovei de a intra în Uniunea Europeană o poate salva cumva de o posibilă agresiune a Rusiei, pentru că în NATO se pare că nu vom intra în curând?

Radmila Popovici: Știi, dorința aceasta trebuie să vină din partea majorității ca, într-adevăr, să fim primiți cu brațele deschise și nu numai dorințe, dar și fapte care să ducă la această integrare cât mai curând. Mi se pare că inamicii noștri țin cu tot dinadinsul să nu facem acest pas cât mai rapid și să fim cât mai puțin protejați de această umbrelă, care este și Uniunea Europeană, pentru că asta ne-ar proteja, ne-ar asigura o oarecare securitate și economică, și socială, și în situație de război am fi, probabil, mai mult ajutați. Totuși, mie mi se pare că e drumul lung, dacă nu se vor crea acele circumstanțe, iarăși legate de război, care să ducă la această integrare mai rapid decât în alte contexte, în contextul pașnic.

Vocea Basarabiei: Tu spuseseși probabil că nu toți moldovenii își doresc această mișcare spre UE și aș vrea să trecem cumva la protestele Partidului „Șor, care s-au permanentizat, în fiecare duminică are loc câte un protest, deja au fost nouă. Eu mă duc de fiecare dată acolo pentru a face niște live-uri și remarc de fiecare dată în mulțime niște oameni care scandează niște sloganuri proruse și antiamericane. Bunăoară, am auzit strigându-se: „Jos America!”, „Rossia, pomoghi!”, „Maia Sandu, ai vândut Moldova Americii și Ucrainei, astea pe lângă acelea care cumva se aud foarte tare, răspicat, precum „Jos Maia Sandu!” și Alegeri anticipate. Și atunci, întrebarea mea este – în ce măsură aceste proteste sunt și ale unor cetățeni proruși, să zic așa?

Radmila Popovici: Mie mi se pare că acești cetățeni care chiar în ceea ce spun sunt mai puțini decât mulțimea care vine la aceste proteste, pentru că este vizibil. Mi se pare că orice om care are un spirit critic poate să înțeleagă că nu sunt niște proteste naturale, să ele sunt ghidate...

Vocea Basarabiei: S-a scris că sunt plătiți unii.

Radmila Popovici: Da, s-a scris, dar este și evident după felul în care... Eu am fost aproape de această mulțime odată din întâmplare, când îi vedeam cum coboară din autobuze și am văzut cât erau de pierduți acei oameni, cât de rătăciți până a venit cineva care să le dea instrucțiunile necesare, să le spună ce trebuie să strige, să scandeze, să demonstreze. Și atunci mi-a fost clar, adică am asistat la acel moment și am văzut pe chipurile lor rătăcirea.

Vocea Basarabiei: Deci, nu sunt niște oameni care vin din convingere, să zicem?

Radmila Popovici: Da, acest lucru este evident. O mică parte dintre ei poate au aceste convingeri, dar ele sunt induse, pentru că e clar că sunt „rodul” propagandei. Din păcate, propaganda a reușit.

Vocea Basarabiei: Adică nici măcar proruși n-o fi acești oameni?

Radmila Popovici: Eu cred că prorușii din Republica Moldova nu sunt veritabili, sunt niște oameni influențați, rătăciți, care nu s-au atins de marile probleme pe care ni le-a adus această țară, să-i zic așa.

Vocea Basarabiei: Dar cum îți imaginezi tu continuarea acestor proteste? Va învinge Șor, fiindcă el mereu spune că va învinge? Guvernarea cum ți se pare că procedează, adică poate că ar trebui să fie mai hotărâtă cumva și se aud voci care spun că ar trebui curmate aceste proteste, ar trebui odată și odată oprite?

Radmila Popovici: Vezi că noi vrem să fim membri ai Uniunii Europene și e și dreptul lor să protesteze, adică nu poți să vii cu poliția și să-i duci în furci, sunt niște lucruri de respectat. Trebuie să înțelegem că democrația are și părțile ei mai vulnerabile, și atunci mi se pare că guvernarea este atentă, nu vrea să permită ca aceste lucruri să se acutizeze și să declanșeze niște... chiar vărsări de sânge, de ce nu? Pentru că sunt infiltrați printre ei și persoane dubioase, care sunt mai agresive și lumea spune, adică eu urmăresc reportajele Vioricăi Tătaru și uneori mă trec fiorii când văd că, de fapt, nu mai e chiar produsul unei sărăciri totale materiale acea masă de oameni și sunt oameni care vin cumva ademeniți.

Vocea Basarabiei: Oameni sub vremi, să le zicem așa.

Radmila Popovici: Da. Care, Doamne-Dumnezeule, mă gândeam la anii ‘40. Astfel de oameni i-au pârât pe cei care erau harnici și gospodari.

Vocea Basarabiei: Dar admiți că așa ceva, de exemplu, dacă ar veni Rusia aici s-ar putea să se întâmple și acum?

Radmila Popovici: Admit! Admit că sunt, din păcate, printre noi oameni care în primul rând vor fi acei care ne vor expune.

Vocea Basarabiei: Dar zic posibila, să zicem așa, pentru că Șor mereu vorbește despre o victorie, o posibilă victorie a lui Șor în ce măsură e legată de evoluția războiului din Ucraina? Adică are vreo legătură sau nu are nicio legătură?

Radmila Popovici: Nu cred că are, nu ar avea putere oamenii care țin să ne ducă înapoi în timp, nu numai în imperiu, dacă acest imperiu ar fi victorios. În momentul când care imperiul rus vor dispărea și aceste situații.

Vocea Basarabiei: Sunt foarte multe subiecte, în fiecare săptămână vin o sumedenie de subiecte asupra noastră, ca un tăvălug, așa, și eu încerc cumva să desprind din realitate mai multe subiecte și să le pun în discuție în cadrul acestei emisiuni. Și iată un subiect pe care aș vrea să-l discut cu tine, este unul mai puțin obișnuit cumva pe 13 noiembrie a fost Ziua Internațională a Bunăvoinței, nu știu dacă știi, Radmila. Și în perioada 14-18 noiembrie, Platforma pentru Promovarea și Dezvoltarea Filantropiei cu susținerea Ambasadei Suediei a desfășurat cea de-a doua ediție a „Săptămânii Naționale a Bunătății. Aici, la Vocea Basarabiei, a fost dna Elena Nofit, comunicatoarea campaniei, și a spus că mai multe organizații filantropice, agenți economici, persoane influente vor promova filantropia personală și corporativă ca alternativă pentru soluționarea problemelor sociale, vor încuraja oamenii să facă gesturi de bunătate. Eu, cel puțin, văd de multă vreme aici un mit, care tot apare așa, al moldovenilor foarte buni, al moldovenilor mult mai buni decât, să zicem, sunt unii străini reci și distanți undeva acolo în Occident. Și vreau să te întreb – din punctul tău de vede, noi cum stăm cu bunătatea, cât de buni sunt moldovenii în general?

Radmila Popovici: Uneori am impresia că moldovenii sunt mai buni cu străinii decât cu vecinii.

Vocea Basarabiei: Să moară capra vecinului...

Radmila Popovici: Ceva de genul acesta. Și cea mai bună carne e carnea de coleg, știi că este o vorbă care circulă și prin mediul literar. În primul rând, generalizările știi unde aduc. Adică, în primul rând, printre noi sunt și oameni buni și de tot felul, pentru că în fiecare om este un rai și un iad, în funcție de câtă hrană îi dă unei părți sau alteia. Probabil că această poziționare a noastră pe hartă duce la faptul să fim și așa, și așa și să îngăduim tuturor, dar totodată să ne aruncăm frustrările asupra celor apropiați, ca să iasă această răutate din noi. Pentru că suntem o țară mică și nu ne cunoaștem grijile și necazurile proprii pe cât ne interesează mai mult ale celor din preajmă, suntem tentați să facem ordine în gospodăria celuilalt și, în ultimul rând, în propria gospodărie. De aceea, bunătatea... Ce înseamnă bunătate? Peste tot sunt oameni și buni, și răi. Faptul că se promovează bunăvoința nu este rău, adică tot ce conține această rădăcină a cuvântului - bine - trebuie promovat, pentru că numai așa ne vom face o idee despre acest bine, deși, cum ziceai tu, gesturile astea filantropice nu întotdeauna au în spatele lor bunăvoința, sunt și interese.

Vocea Basarabiei: Dar chiar tu ai fost vreodată la gale de acestea? Se organizează Gala generozității, unde se adună bani pentru niște oameni necesitoși sau care au probleme.

Radmila Popovici: Eu nu m-am atins niciodată de bani care vin dintr-un gest larg, pentru că nu mi s-au creat aceste contexte și nici nu am cerut. Eu nu pot să spun cât de mult au beneficiat acei oameni care au fost ajutați de către un filantrop sau altul. Cândva mă uitam la lista oamenilor care dăruiesc...

Vocea Basarabiei: Și ce ai remarcat?

Radmila Popovici: Un singur nume mi s-a lipit de creier, pe celelalte nu le cunosc. E Bill Gates, care face astfel de daruri lumii, oamenilor, care este atât de discutat în ultima vreme și nu întotdeauna văzut bine. Și alt nume, pe care întotdeauna l-am cunoscut cu toții – Maica Tereza, întrucât orice om care face bine necondiționat este comparat cu Maica Tereza. Mamele noastre sunt Maici Tereza...

Vocea Basarabiei: Dar la noi în Moldova ai putea găsi niște oameni comparabili cu aceștia?

Radmila Popovici: Nu, pentru că nu cred.

Vocea Basarabiei: Dar e nevoie de aceste gale ale generozității?

Radmila Popovici: Eu cred că e nevoie, mai mult cred în sponsorii care vin direct cu mesajul că noi avem de obținut ceva, dacă ajutăm pe cineva, această publicitate care le face de asemenea bine mi se pare mai onestă. Filantropii adevărați probabil sunt numărați pe degete, dar poate vor veni timpuri, Iulian, în care oamenii nu vor mai ști ce să facă cu acest bine pe care nu-l iei cu tine după moarte și atunci se va schimba conștiința umanității, nu numai a cuiva.

Vocea Basarabiei: Eu tot încerc cumva să înțeleg, poate tu îmi explici, Moldova e una dintre cele mai sărace țări din Europa, avem foarte mulți oameni cu mari probleme materiale și, apropo, foarte mulți dintre ei vin chiar la protestele acestui partid al lui Șor, oameni care chiar au venituri foarte mici și o duc foarte greu. Cum se leagă treaba asta, pe de o parte, sărăcia asta foarte pronunțată, accentuată și, pe de altă parte, bunătatea noastră, adică faptul că totuși mizăm pe filantropie, încercăm să facem ceva?

Radmila Popovici: Nu putem să nu mizăm pe lucrurile care ne pot salva sufletele, dacă am da mâinile în jos, atunci chiar ne-ar fura definitiv și sufletele cei care ne fură bunurile, pentru că îți dai seama că sărăcirea aceasta a Moldovei nu vine numai din cauza faptului că nu avem resurse, dar că și ceea ce am avut ni s-a luat.

Vocea Basarabiei: Corupția probabil o fi de vină?

Radmila Popovici: Absolut! Acesta era cuvântul pe care voiam să-l pronunț în următoarele secunde.

Vocea Basarabiei: Degeaba ești bun, dacă alături se fură ca în codru, atunci sigur că...

Radmila Popovici: Da, și dacă tu contribui la această corupție, pentru că ești pus de multe ori în situația să pui umărul la corupție, ca să scapi mai ușor din anumite greutăți.

Vocea Basarabiei: Și ca să epuizăm acest subiect, Radmila, totuși vreau să știu de la tine. Deci, moldovenii, ca să ne lămurim, nu sunt cumva mai buni decât alții, să zic așa, pentru că, repet, există acest mit al moldoveanului extrem de bun, de generos, sufletist, așa chiar spune sufletist.

Radmila Popovici: O fi fiind mai sufletist, pentru că frații noștri de peste Prut de multe ori spun, atunci când ne aflăm între ei, că noi suntem cumva mai sensibili.

Vocea Basarabiei: Da, am auzit și eu asta.

Radmila Popovici: Poezia noastră, piesele noastre conțin mai multă, hai să zic așa, și durere, și emoție, și suflet.

Vocea Basarabiei: Și parcă mai receptivi suntem, și parcă un licăr în ochi avem pe care nu-l au ei...

Radmila Popovici: Poate și din cauza faptului că am fost de-a lungul secolelor vitregiți de un frate adevărat mai mare și am fost întotdeauna puși în situația de a zâmbi chiar și inamicului, ca să nu fim omorâți, capul plecat sabia nu-l taie, adică avem noi... De aceea și începusem cu faptul că suntem o țară între două lumi, pot spune – partea pe care o știm, Apusul, și partea Răsăritului. Adică, Răsăritul și Apusul și noi tindem spre Apus, pentru că Răsăritul nu ne aduce acea lumină promisă și trebuie cumva să ne și conformăm. Și mi se pare că această, cum ni se mai spune că suntem fățarnici și făloși, tot vine din acest considerent și din acest context și geografic.

Vocea Basarabiei: Da, interesant... Uite un alt subiect la care vreau să trecem – guvernul a aprobat un proiect care prevede instituirea Programului național „Voucher cultural”. Tinerii care împlinesc 18 ani vor intra în posesia unui voucher de 1.000 de lei, menit să le faciliteze accesul la spectacole, concerte, filme, să-i facă într-o măsură mai mare să intre în librării și să cumpere cărți. Scopul proiectului, zic organizatorii, este de a încuraja consumul de cultură în rândul tinerilor. Cum vezi? Adică e un lucru benefic, până la urmă, nu?

Radmila Popovici: E atât de contradictoriu ceea ce se discută la nivel înalt și ceea ce se întâmplă în culise, o spun acum pe exemplul propriu, am avut de curând un spectacol mai mare, așa să zic...

Vocea Basarabiei: Un eveniment a cărui protagonis ai fost?

Radmila Popovici: Da, un eveniment cultural. Și am dat în vânzare bilete la iTicket, nu e cazul meu, dar cel puțin din ceea ce am discutat cu administratoarea acestei platforme care vinde online biletele la evenimente culturale a spus că, pe de o parte, structurile noastre promovează cultura și îndeamnă la culturalizarea maselor și, pe de altă parte, atunci când au loc evenimente cerșesc pur și simplu locuri, bilete gratuite la marile concerte. Deci, cum ei pun umărul la sprijinirea oamenilor de artă? Iarăși e fățărnicie, dar faptul că sunt astfel de proiecte puse în discuție și că li se oferă pe bune tinerilor un voucher, pe care nu se știe dacă îl vor folosi anume în direcția mizată...

Vocea Basarabiei: Se pare că numai în direcția asta îl pot folosi, adică nu pot merge cu el în altă parte.

Radmila Popovici: Îl pierd, pur și simplu, da?

Vocea Basarabiei: Da.

Radmila Popovici: Și atunci, dacă unul dintre acești tineri va beneficia și chiar va avea de profitat de pe urma folosirii acestui voucher în sensul bun al cuvântului, e deja bine, pentru că mi-a venit automat un exemplu. Dumitru Crudu, prietenul nostru drag, venea din Florițoaia Nouă în satul Florițoaia Veche, noi suntem o comună, dar trebuia să parcurgă niște kilometri, când era copil în satul de baștină, ca să cumpere cărți de la librăria în care lucra mama, vindea cărți. Și eu de mică țin minte acest nume, pentru că mama îmi spunea: „E un băiețel care vine tocmai de la Flutura să cumpere cărți”. Iată, acel băiețel care mai cumpăra și bilete de noroc, la „Luminițele” din sat era acea loterie, uneori câștiga cărți și mama îi mai dădea și pe deasupra câte o cărțulie, a citit, a avut parte de această posibilitate de a se atinge de carte, dar clar că aici nu i s-a dat niciun voucher, dar dacă asupra unui singur om va avea impact acel eveniment la care va merge datorită acestui voucher, s-ar putea să crească din el un om de cultură, pentru că totuși e o vârstă la care oamenii iau decizii încotro să meargă și ce să facă în viața lor. (...)

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.