VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

VIDEO/ Mariana Marin: Studenții care vin la Pedagogie sunt acei studenți care spun pe șleau: „Am venit pentru că în altă parte nu mă primeau și cu notele mele în altă parte nu mă iau”

Vocea Basarabiei: Invitata platoului nostru este dna Mariana Marin, doctor în pedagogie, conferențiar universitar, autoare de curricula școlare și manuale, precum și autoarea a zeci, dar poate și peste 100 de publicații științifice, științifico-metodice și auxiliare didactice. Tot dumneaei a fost și șefa cabinetului ministrului la Ministerul Educației, atunci Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, așa că este o bună cunoscătoare a tot ceea ce se întâmplă în acest domeniu destul de important. De ce spun că educația rămâne a fi un domeniu important? Pentru că în cei peste 31 de ani de independență toate guvernările au spus că educația este prioritate și că în educație trebuie să se facă cele mai bune și cele mai mari investiții. De fapt, care e rolul educației astăzi în societate, din moment ce se spune că e multă degradare?

Mariana Marin: E adevărat. Mai întâi de toate, vă salut și îmi pare bine că sunt aici alături de dvs., salut publicul care ne ascultă!

Vocea Basarabiei: Bine ați venit!

Mariana Marin: E adevărat că e un paradox, am urmărit și eu de-a lungul timpurilor atât cât mi-a permis conștiința mea profesională, maturitatea profesională să urmăresc vocile guvernelor și să văd acest deziderat, anume prioritatea nr. 1, cum zic ei, pentru că, mă rog, pot fi câteva priorități, este educația. Paradoxul, pe de o parte, este educația, parcă se investește, se vorbește foarte mult, se atrage atenția acestui domeniu, însă dacă vrem să măsurăm rezultatele educației este de ajuns să ne uităm la rezultatele noastre pe plan internațional.

Vocea Basarabiei: Și despre ce vorbesc aceste rezultate?

Mariana Marin: Rezultatele, în general, vorbesc că noi suntem foarte departe de niște rezultate autentice, dacă vorbim de comparație, pe de altă parte, rezultatele 2018 ale testului internațional PISA arată că Moldova a făcut un salt, a făcut un progres față de România. România a făcut regres în acest sens, dar oricum și în acest context suntem foarte departe de frații noștri români. Eu cred că, dacă e să vorbim despre ceea ce înseamnă politici educaționale, ceea ce înseamnă…

Vocea Basarabiei: …politici, strategii, îmbunătățirea normei legale, reformă, locul și rolul profesorului.

Mariana Marin: Exact. Mi se pare că noi ne sincronizăm cu ceea ce se întâmplă la nivel european, probabil că este așa, o interpretare a mea personală. Ceea ce ne lipsește – ne lipsește conștiința și ne lipsește încă această investiție în resursa umană, în cadrul didactic foarte mult, dar nu în ultimul rând și în familie. Iată o problemă pe care eu o constat și o urmăresc deja cred că cel puțin vreo șapte ani de zile. Atunci când s-a introdus evaluarea fără note în anul 2015 am observat că familiile noastre au nevoie de o susținere extraordinară, important de mare pe domeniul pedagogizării. Asta ce ar însemna? Asta nu ar însemna că noi trebuie să-i învățăm metodica învățării limbii române sau științelor matematice ș.a.m.d., asta ar însemna că părinții ar trebui să acorde atenție foarte mare trăsăturilor individuale ale copiilor și să le acorde atenție și susținerea cuvenită din punct de vedere metodic. Iată, dacă am lua practicile europene, atunci vorbim nemijlocit de Franța, pot să dau acest exemplu, acolo sunt școlile parentale, părinții la admiterea copilului în clasa întâi neapărat trebuie să participe la câteva cursuri de pregătire, pregătire cum să-ți ajuți copilul, nu cum să-l înveți să scrie, să citească, dar cum să-l ajuți pentru acest prag școlar.

Vocea Basarabiei: Cum îl pregătești de școală, da?

Mariana Marin: Și mai mult decât atât, chiar alfabetizare parentală pentru părinți, parentală de elev, da? Deci, pentru că mulți părinți moderni astăzi frecventează cursuri diferite, accesează platforme, sunt acum forumuri foarte bune, e adevărat, ne bucurăm că există această conștiință la părinți, însă ceea ce au nevoie ei este de cum să-ți adaptezi copilul la programul școlar, cum să-l înveți să învețe, cum să-l ajuți, nu să stai alături de el și să-i scrii o compunere sau să-i scrii exercițiul. Probabil că iată aici avem încă de muncit.

Vocea Basarabiei: Și în Republica Moldova, cel puțin, se constată că părintele atunci când își duce odrasla la școală îi încredințează școlii și profesorului soarta copilului și că părintele deja ar trebui să fie liniștit că, dându-l la școală, el o să iasă om mare?

Mariana Marin: În linii mari ceea ce spuneți dvs. este varianta ideală. Știți de ce? Pentru că în Finlanda acum doi ani am fost în cunoștință de cauză în această țară cu o deplasare de serviciu, am analizat modul în care părinții au încredere în școală, ei cu adevărat sunt cei care își aduc copiii și au încredere totală în școală, după cum – atenție! – școala are încredere în familie. Iată această cultură a încrederii, deci nu încrederea simplă, dar cultura încrederii este o filosofie a educației pe care ar trebui s-o preluăm și noi. Aduceți-vă aminte expresia ceea: „Așa te-au învățat la școală?”, da, deseori o folosim și astăzi…

Vocea Basarabiei: Bine, sunt două expresii: „Așa te-au învățat la școală?” și „Aceștia sunt cei șapte ani de acasă”.

Mariana Marin: Adevărat! Da, echilibru avem. Dar iată când zicem: „Așa te-au învățat la școală?”, aici vedem, de fapt, miza aceasta a societății pe educația pe care o dă în prioritate școala. Acest lucru nu-i rău, de fapt, vreau să vă spun, și părinții ar fi bine să-și dea copiii cu sufletul deschis, dar cred că au și ei unele rezerve.

Vocea Basarabiei: Realitățile din Republica Moldova sunt cu totul altele. Totuși, Republica Moldova rămâne a fi un stat sărac, Republica Moldova e țara care se confruntă cu acest fenomen al migrației și din moment ce a plecat mama, a plecat tata peste hotare în căutarea unei vieți mai bune și părinții ce spun, că merg ca să facă viața mai bună pentru familie și copiii lor? –, copiii au rămas în grija bunicilor, în grija vecinilor, rudelor și se pare că iată aici copilul s-a pomenit într-o dilemă. Pe de o parte, el nu mai era atât de ascultător în fața bunicii sau a persoanei în grija căreia a rămas, pentru că lipsa mamei și a tatei lasă un gol în sufletul copilului, pe de altă parte, s-a pus o sarcină foarte mare pe umerii profesorului, pentru că profesorul într-un fel trebuia să fie și dascăl, și mamă, și tată, și să înțeleagă soarta copilului, ca nu cumva să rămână traumatizat copilul. Iată, ați putea să ne explicați, totuși, cine și cum poate interveni ca situația să fie bună?

Mariana Marin: Sigur că politicile privind copiii care sunt rămași în grija așa-zișilor „tutori”, pentru că, de fapt, ei nu sunt tutori oficiali, foarte puțini părinți își lasă copiii simplu cu mama, cu părinții, cu mătușile, cu surorile adică, prin urmare, copiii rămân, foarte rar când părinții sunt conștienți și oficializează această situație și merg la serviciile competente în care să menționeze inclusiv școala că, uite, copilul rămâne cu persoana cutare ș.a.m.d. În cazul dat, responsabilitatea devine mult mai mare, pentru că la un moment dat nu înțelegi cu cine trebuie să colaborezi. Și eu am avut în practica mea astfel de situații, când parcă vorbeam cu bunica, parcă lucrurile erau foarte clare și la un moment dat intervenea mama de peste hotare, care nu înțelegea, căci mama nu-i răspunde, nu-i spune cum se simte copilul, ce face și cum lucrează el. Și iată aici o problemă avem de comunicare oficială, doi – sigur că acești copii ar trebui să fie foarte bine consiliați de niște psihologi, inclusiv familia sau mama care este acolo, pentru că știți dvs. ce se întâmplă, părinții de acolo completează acel gol spiritual prin colete, prin bani și, de fapt, copilul știe că nu învață, nu știu ce, dar mama o să-i trimită ceva. Deci, iarăși avem aici o problemă în care părinții, am zis, trebuie să fie consiliați, și copiii aceștia. Eu sunt pentru ca, în general, familia să fie împreună, dar iată că în ultimii ani noi observăm că părinții își iau copiii cu ei și copiii noștri, cetățenii Republicii Moldova, de fapt, acum sunt cetățeni ai Italiei, Franței, Marii Britanii ș.a.m.d. Deci, noi ne confruntăm, pe de o parte, cu problema copiilor aflați în tutelă aici și punem problema, pe de altă parte, dacă punem atât de tare problema – ei pleacă. De aceea, e cam un paradox și aici.

Vocea Basarabiei: Și e un cerc vicios.

Mariana Marin: Exact!

Vocea Basarabiei: Dar acest fenomen al migrației a cuprins și o parte din cadrele didactice, pentru că mulți profesori și-au făcut și ei valiza și au ales calea străinătății și atunci în școli cine au rămas?

Mariana Marin: În ‘94, când am venit tânăr specialist în școală, noi am venit cred că vreo 60 de tineri specialiști în Școala nr. 10 din capitală și în 2000 din acești 60 cred că 30 și ceva au plecat și pe parcurs au mai plecat câte unul, câte unul. Foarte puțini din acei studenți absolvenți din anul ‘94, din anii ceia, care au fost eminenți, absolvenți foarte buni, nu mai sunt astăzi în școală. Cine sunt? Avem, bine, grădinițele și-au mai completat rândurile, deși știți că avem deficitul acesta de cadre la grădinițe, și-au completat rândurile cu acele cadre care au rămas fără locuri la fabrici, la uzine și au venit să lucreze în grădinițe. Ei, bine, ministerul a fost deschis și le-a validat competențele și astăzi există programe de învățare duală, ceea ce este foarte bine, este un exemplu care merită a fi preluat poate și în alte specialități. Dacă vorbim despre limba română, despre matematică, despre fizică, despre chimie, noi nu avem specialiști, noi nu avem specialiști la clasele primare. Din păcate, studenții care vin la învățământ, la Pedagogie sunt acei studenți care spun pe șleau: „Am venit, pentru că în altă parte nu mă primeau și cu notele mele în altă parte nu mă iau, dar aici e buget”. Și vin studenți, bine, sunt foarte puțini studenți buni, ca să nu supăr acum pe acei studenți care cu adevărat și-au ales vocația și au venit în școală și le mulțumim tare mult, dar, din păcate, avem studenți care vin cu nota „7”. Deci, ce fel de „7”, dacă pe el trebuie să-l înveți a scrie, vă dați seama? Deci, iată, ne pare foarte rău, dar, din păcate, generația care vine de pedagogi trebuie foarte multă investiție în ei.

Vocea Basarabiei: De atâta deseori și insistați ca profesorul totuși să se dedice de la A la Z, cu tot ceea ce poate și, mai ales, vocația să fie cea care vorbește despre persoana-profesor?

Mariana Marin: Absolut! M-am întors acum de la un forum, unde am și spus problema. S-ar părea că eu pretind a fi modernă, nu doar pretind, dar mă implic la maxim în ceea ce înseamnă contemporaneitate și mi-a venit acolo un gând, la forum, când am zis: „Oameni buni, poate ar fi să vedem o problemă în admiterea la Pedagogie, pentru că atunci când eu am mers să fiu admisă la Pedagogie, la Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici”, noi am dat probe, proba sportivă, la dans etc.

Vocea Basarabiei: Deci, vocația și dedicația, da?

Mariana Marin: Absolut! Da, și aici e atitudinea, sigur că.

Vocea Basarabiei: Dar dvs. mai bateți deseori alarma și spuneți că riscul ca școala să rămână în viitor fără profesori e un risc foarte mare. Ce ar însemna că școala să rămână fără profesor, că nu mai merg tinerii să îmbrățișeze această specialitate, că, iată cum mai ziceți dvs., merg și termină nu tocmai cei care știu cum ar trebui să predea ore și copiii să știe că fac carte, studii de calitate?

Mariana Marin: Da. Riscurile sunt mai multe, primul risc este că în condițiile în care cadrul didactic nu este susținut din punct de vedere social și nu are…

Vocea Basarabiei: Deci, starea materială a cadrelor didactice e o problemă?

Mariana Marin: Sigur că e o problemă, e o mare problemă și eu cred că merită, știți, există ipoteze că omului dacă îi mărești salariul, el nu o să lucreze mai bine. Bine, dar cadrul didactic lucrează foarte bine, foarte mult și el, nu știu, va fi și mai responsabil poate, deși cred eu că e suficient de responsabil, dar susținut din alte puncte de vedere și social, și susținut ca să aibă mai multe foi de odihnă, de exemplu, să aibă perioadele acestea plătite de stat, garanțiile plătite de stat sau subvenții la căldură, lumină, apă. Deci, ar trebui să fie cumva susținut cadrul didactic, că altfel am zis că riscăm, într-adevăr, lumea pur și simplu să lase mâinile în jos, doi – riscăm, repet, că nu mai avem studenți absolvenți foarte buni care să vină în școală, poate ei sunt foarte buni, dar care nu vin în școală. Și al treilea moment este riscul dispariției disciplinelor, la lucrul acesta mai puțin lumea se gândește.

Vocea Basarabiei: Și care ar fi disciplinele care ar putea să dispară?

Mariana Marin: În primul rând, disciplinele reale – profesori de matematică, fizică, chimie, biologie noi nu prea avem.

Vocea Basarabiei: Și nici nu se prea pregătesc?

Mariana Marin: Se pregătesc, dar sunt locurile bugetare câte sunt, sunt rugați oamenii să vină.

Vocea Basarabiei: Nu se acoperă?

Mariana Marin: Exact. Dar vreau să vă spun și la Filologie, dacă vorbim în cunoștință de cauză de specialitatea mea, lucrul e același, deci, noi nu avem la admitere studenți apți, buni, performanți. Nu știu cum să vii la Filologie cu „7” sau cu „6” întreg și ceva, nu-mi imaginez, eu am venit cu „9,47” și tremuram de frică, voi fi admisă sau nu. Deci, asta eram după Colegiul pedagogic, vă dați seama, și am muncit mult ca să obțin acea licență în Filologie. Riscul ca să dispară, pe de o parte, disciplinele este mare, pe de altă parte, eu sunt și optimistă, nu doar un om care dau mâinile în jos. Studiez foarte mult capitolul interdisciplinaritate și transdisciplinaritate. Avem chiar și la Universitatea de Stat „Ion Creangă” un curs de masterat pe inter-transdiciplinaritate prin activități integrate. Ceea ce realizăm la disciplinele de bază e una, dar în context elevii ar trebui pregătiți pentru activități integrate, și aici rolul cadrului didactic poate fi altul. Deci, noi nu mai putem concura cu Google, vă dați seama, nu mai suntem acei oameni care să venim să începem…

Vocea Basarabiei: Adică, un profesor să le cunoască pe toate, pentru că astăzi, ținând cont de realitățile în care s-a pomenit Republica Moldova, sunt profesori care în școală predau 5-6 obiecte și obiectele acestea sunt diferite, de exemplu, disciplina istorie, fizică, matematică…

Mariana Marin: Exact, ca la clasele primare exact lucrul acesta… Mai întâi directorul, sigur, caută discipline înrudite, dacă e istorie – poate fi română, geografie.

Vocea Basarabiei: Dar cunosc multe cazuri unde nu sunt înrudite aceste discipline și profesorul…

Mariana Marin: Fizica și limba română, exact…

Vocea Basarabiei: Da, absolut, sau franceză și istorie.

Mariana Marin: Asta ar fi o soluție, când rolul nostru este acel de mentor. Deci, tu când faci ora, fie fizică, chimie, biologie ș.a.m.d. tu, de fapt, nu te bazezi pe conținuturi, pentru că, repet, conținuturile copiii le află oricum, este manualul, este sigur că profesorul, rolul profesorului este să tălmăcească aceste conținuturi, evident, și să le aducă cât mai aproape de copil, ca el să le înțeleagă.

Vocea Basarabiei: Dar unii profesori mai degrabă tind să informeze decât să se aprofundeze în tainele disciplinei pe care o predau.

Mariana Marin: Copiii noștri simt când profesorul doar povestește tema, nu asta vor copiii. Noi acum promovăm și un concept nou de clasă inversată, este un concept prin care se dau sarcini pre-clasă, ținând cont că pandemia ne-a pus pe masă acest instrumentar digital și, din păcate, am suferit cumva fizic, dar iată că tehnologic am avansat. Foarte multe sarcini se dau pre-clasă, adică elevii pot studia materia nouă, conținutul nou de pe YouTube, de pe diferite platforme, iar la clasă să aibă loc activități de dezbatere, de discuții, de experimentare, de observare, de analiză. Și rolul profesorului este rolul de TVA, deci de 20%, acelea care sunt la noi, adică rolul să vin eu să completez ceea ce voi n-ați înțeles și nu ați știut. Și noi pregătim cadre didactice pentru aceasta, că nu-i un lucru simplu, nu este doar că le dai un link și ei studiază, iar tu te joci la lecție, este o mare responsabilitate.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.