Amintirile nu pot fi deportate

Gulagul rusesc, foametea, depărtatea de casă și separarea de oamenii dragi sunt doar câteva dintre amintirile dureroase care nu vor fi uitate niciodată de victimele deportărilor staliniste.

Câțiva dintre supraviețuitorii ororilor sovietice și-au retrăit durerea în scuarul Gării din capitală, unde au fost comemorate victimele primului val de deportări, de acum 77 de ani. Ana Pelin povestește că era doar un copil când a fost trimisă în Siberia. Sovieticii nu s-au lăsat sensibilizați nici de faptul că era orfană.

Ne-au dus la primărie, ne-au ținut o săptămână fiindcă nu aveam părinți. După o săptămână ne-au dus la stația de la Ghidighici și ne-au băgat în vagoane pentru vite și am mers două luni. Vagoanele erau pline ca chibritele în pachet, nu era nici aer, nu era nici apă, ne hrăneau cu apă cu săpun și cu pește sărat”, a spus Ana Pelin, victimă a deportărilor

Și Mihail Prisecaru își amintește cu oroare de ziua în care toată viața sa s-a schimbat: ”De două ori mi-am pierdut cunoștința pentru că nu îmi ajungea aer. Aduceau cartofii înghețați, era până la 60 de grade în primul an iarna și erau ca pietrele când se dezghețau se făceau urâte, așa cu coarjă le tăiau.

La eveniment au fost prezenți și câțiva reprezentanți ai Partidului Liberal.

O zi a memoriei, o zi a conștiinței, o zi a demnității acum în 2018, sau după 1990. Însă înainte de asta evident că a fost o zi neagră a suferinței, a durerii, a despărțirii familiilor, a dispariției a mii de oameni chiar de pe fața pământului”, a spus membrul PL, Dorin Chirtoacă. 

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 aproximativ 25 de mii de basarabeni au fost deportați în Siberia.