Economia securităţii militare naţionale sau de ce armată are nevoie Moldova

Războiul rămâne sursa cea mare de ameninţare în problema securităţii naţionale și în aceste condiții este şi firesc ca termenul de securitate să fie bazat pe conceptele de putere şi pace, scrie mold-street.com.

Respectiv, vom încerca să tălmăcim succint securitatea Republicii Moldova din punct de vedere militar, in pofida existentei la zi a multitudinii de domenii sau sectoare la care aceasta poate fi atribuită, şi mai cu seama privind tenta economica a acesteia. În plus, tot mai multă lume se întreabă dacă Moldova ar avea necesitatea de o armată activă din punct de vedere operaţional, profesional înzestrată cu un efectiv bine instruit şi echipată cu mijloace de ultimă generaţie.

Finanţarea Forţelor Armate este simbolică

Finanţarea Forţelor Armate este mai mult decât modică (mai puţin de 0,4% din PIB) şi din punct de vedere militar acestea nu sunt capabile să facă faţă provocărilor actuale şi să reziste unei agresiuni.

Contingentul angajat al acestora, care ar dispune de un efectiv de circa 11.000 unităţi de personal, inclusiv tehnic, este departe de a fi îndestulat financiar şi material, iar echiparea şi înzestrarea armatei nu ar fi nici chiar 1/3 din arsenalul care-l posedă armata a 14-a a Federaţiei Ruse, dislocată ilegal şi neconstituţional pe teritoriul din zona secesionistă transnistreană.

Or, acestea fiind enunţate, mulţi aparent ar justifica recentul decret al preşedintelui Igor Dodon de a retrage proiectul Strategiei Securității Naționale și a Planului de acțiuni pentru implementarea strategiei.

Potrivit acestuia, documentul dat “nu mai corespunde schimbărilor substanțiale care au avut loc în mediul național, regional și internațional de securitate”.

De fapt, tradiţional, pe parcursul anilor finanțarea Armatei Naţionale nu a fost o prioritate pe agenda națională, sau mai bine spus guvernamentală. Totodată, începând cu anul 2009, finanţarea alocată pentru acest sector este foarte nesemnificativă, comprativ cu bugetele statelor similare ca populaţie şi teritoriu Republicii Moldova. Bunăoară, pentru anul 2017 au fost prevăzute resurse financiare în valoare de 0,37% din PIB, ceea ce aproape acoperă doar cheltuielile operaționale.

Cheltuielile alocate raportate la PIB nu pot fi comparate cu cele ale Macedoniei, Georgiei, Ucrainei sau Rusiei, nemaivorbind de Israel (11%) sau Arabia Saudită (peste 21%).

Totuși implicarea militarilor moldoveni în diverse operațiuni internaţionale de menținere a păcii, în particular sub egida ONU, schimbă niscaiva situaţia în domeniu, aceștia beneficiind de echipare, suplimente financiare, precum şi pregătire.

Ultimele bătălii politice dintre preşedinţie, guvern şi unele formaţiuni politice în jurul chestiunii participării unor militari ai Armatei Naţionale la exerciţii militare şi operațiuni internaţionale, pot duce şi la o mai mare înapoiere a domeniului, scrie mold-street.com.

Moldova nu are capacitate şi bani pentru aşi moderniza armata

Una peste alta, ar trebui să ne fie clar că statul, Republica Moldova, de unul singur nu are nici capacitate şi nici resurse financiare pe potrivă să-şi modernizeze şi consolideze armata. Mai mult, nici nu poate face faţă barem acelor trupe speciale ruseşti dislocate în Transnistria.

Mai mult! În situaţia unor constrângeri bugetare persistente, resursele direcţionate pentru consolidarea apărării naționale nu sunt cheltuite rațional. Astfel, pe parcursul ultimului deceniu nu au fost finalizate procesele de reformare a apărării naționale și nici documentele de programare strategică pentru acest sector, care să ghideze planificarea domeniului de apărare şi securitate militară pe o perioadă lungă de timp.

De asemenea, lipsa documentelor strategice a determinat faptul că structura armatei naționale (AN) este învechită, fără să fie ajustată noilor realități de securitate și constrângeri de finanțare.

Din reprezentarea grafică de mai sus este clar vizibil ca Moldova este „cenuşăreasa” alocaţiilor financiare pentru sectorul de apărare, nu numai în plan regional, dar şi mondial. Mai mult decât atât, structura cheltuielilor din sector poartă un caracter neuniform și a suferit schimbări semnificative pe parcursul ultimilor ani.

Cea mai semnificativă pondere din alocările bugetare sunt cele de personal (mai mult de 66%), în timp ce investițiile de capital sunt nesemnificative, de doar câteva puncte procentuale. De altfel, bugetul alocat de Moldova pentru apărare rămâne constant, circa 0,3-0,5% din PIB, de peste 15 ani de zile.

Bunăoară, în 2017, cele mai mari bugete pentru apărare din zona estică a continentului, fără a lua în calcul Rusia şi Turcia, au fost alocate de Polonia (circa 10 miliarde USD), România (peste 3,3 miliarde USD), Grecia (2,9 miliarde USD), Ucraina (2,6 miliarde USD), Cehia (1,8 miliarde USD) şi Ungaria (1,2 miliarde USD), restul statelor din zonă având bugete militare de sub 1 miliard de dolari, potrivit analizei Jane’s Defence. Spre comparaţie, Rusia cheltuie în acest an aproape 70 miliarde USD pentru apărare, adică circa 6% din PIB, potrivit estimărilor internaţionale, scrie mold-street.com.

Echipamente depăşite….

Armata Republicii Moldova deţine în prezent echipamente militare depăşite practic la toate capitolele, iar înzestrarea cu echipamente moderne necesită sume importante şi programe derulate pentru mai mulţi ani şi în mai multe cicluri electorale.

Urmare bugetului auster pe care îl au Forțele Armate, nici chiar elementarele cheltuieli operaționale nu sunt acoperite. 

Tehnica din dotare degradează. Bani pentru modernizarea ei, dar mite pentru achiziţia de tehnică nouă nu sunt. Or costurile sunt uriaşe. De exemplu modernizarea unui avion MIG-29 ar costa circa 10-15 milioane de euro, adică aproape jumătate din bugetul armatei.

Surse din cadrul Armatei Naționale vorbesc despre impedimentele de dezvoltare, posibilitatea de a avea tehnică mai performantă, dar și asigirare cu hrană. Mai mult ca atât, avem soldați în zona de securitate, care-şi desfăşoară serviciul în condiţii destul de dificile. Or, dacă am vorbi despre securitatea aeriană, sau pregătirea de luptă etc., atunci conjunctura poate fi catalogată chiar dramatică.

Acestea sunt costurile neutralităţii Republicii Moldova, inclusiv din punct de vedere al securităţii militare, neutralitate care nici pe departe nu poate fi comparată, spre exemplu, cu neutralitatea Elveţiei. În această ţară armata şi poporul sunt indispensabile.

Aceasta are un teritoriu aproape similar Republicii Moldova, o populație de aproape 8 milioane persoane (de 2,7 ori mai mult) şi un PIB de peste 500 miliarde USD (fiind mai mare decât cel al Moldovei de aproape 75 ori).

Respectiv, într-un eventual caz de război, aceasta poate aduna un efectiv într-un termen de timp maxim restrâns (2-3 zile) de 1,7 milioane persoane, ceea ce constituie cam 22% din populaţia ţării. Şi asta în pofida unui buget relativ mic, de 8 miliarde USD (!), ca pondere în comparaţie cu PIB (1,6%). Armata elveţiană numără un efectiv activ de cca 680.000 soldaţi (9% din populaţia ţării), iar cea moldovenească abia atinge un număr de 9.500 militari activi (est. 2017).

Altfel spus, dacă ar fi să luăm în termeni monetari, Republica Moldova alocă forţelor armate puţin peste 554 milioane lei sau circa 33 milioane de USD, ceea ce reprezintă 1,6% din veniturile bugetare. Această sumă fiind şi pentru măsuri operaţionale, dotare şi echipament, instruire şi dezvoltare etc.

De la neutralitate la diplomație militară

Pentru comparaţie, bugetul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care dispune de subdiviziuni specifice asigurării securităţii şi ordinii publice precum Trupele Speciale de Carabinierii, Poliţia Naţională, Poliţia de Frontieră etc., constituie circa 2,26 miliarde lei, adică de patru ori și ceva mai mult decât pentru apărare, sau aproape 7% din veniturile bugetare, or peste 1,5% din PIB.

În cazul în care luăm în calcul bugetele celorlalte structuri cu specific de asigurare a ordinii publice şi securităţii statutului, inclusiv SIS, Serviciul Pază de Stat, subdiviziunile operaţionale ale MAI, Ministerului Justiţiei etc., atunci valoarea bugetului acestora este de 3 miliarde lei sau peste 9% din veniturile bugetare, or peste 2% din PIB. Valoare minimă, de fapt, care este frecvent solicitată de către NATO să fie respectată pentru finanţarea forţelor armate a ţărilor membre. Nemaivorbind despre efectivul activ al acestora, care volens-nolens, este mai mult decât dublu față de cel al Forțelor Armate.

În această conjunctură întrebarea este dacă Moldova are nevoie de statutul de neutralitate, implicit militară, sau ar avea nevoie de o asemenea armată sau mai degrabă de o diplomație militară? Or, modificările care au loc actualmente în mediul internaţional de securitate, într-un mod instantaneu, accelerat şi imprevizibil, au făcut ca diplomaţia apărării sau diplomația militară, dintr-un vector de studiu, să devină parte activă a politicii externe a unui stat, scrie mold-street.com.

Respectiv, promovarea unui stat, în cazul dat a Republicii Moldova, din toate punctele de vedere, poate fi realizată apelând la concepte devenite instrumente de lucru, iar diplomaţia apărării sau militară ar putea fi unul din ele.

* * *

Acest articol a fost publicat cu susținerea fundației Național Endowment for Democracy în cadrul proiectului ”Promovarea responsabilității guvernării” și poate fi preluat pentru distribuire, publicare și citare fără careva limitări. Referința la sursă este obligatorie.