VOCEA CARE NE UNEȘTE

LIVE

Minutul lui Vasile Botnaru – Regrete clocite

S-ar fi urcat oare Vasile Tarlev la manivelele blestematului buldozer dacă era să știe că Stadionul republican pe care l-a demolat în urmă cu 15 ani  se va transforma într-o toloacă în mijlocul capitalei? S-ar fi urcat oare Vladimir Voronin la terasa  hotelului NAȚIONAL ca să stropească cu șampanie  tranzacția de vânzare a imobilului dacă ar fi știut că bunătatea de hotel se va transforma în veceu public și adăpost   pentru oameni ai străzii? S-ar fi urcat oare Andrei Sangheli în elicopterul din care centrala atomică de la Cernavodă i s-a părut atât de mititică încât a respins invitația Bucureștiului  de a participa cu investiții moldovenești la dezvoltarea capacităților de generare  a curentului electric? S-ar fi urcat oare Vladimir Filat în avionul lui Ilan  Șor dacă ar fi știut că bunul său prieten îl filmează pe ascuns în timpul zghihuielilor extraconjugale?  I s-ar fi urcat oare la cap lui Dumitru Braghiș dacă era să știe că partidul căruia i-a dat propriul nume o să aibă traiectoria Furnicii și a Ceasului oprit la 12 fără un sfert? Ar fi urcat oare Iurie Roșca în copac dacă ar fi știut că presupusa răpire a lui Vlad Cubreacov nu va duce la nesupunere civică de proporții și în cele din urmă  el va îmbrățișa opțiunile antioccidentale propovăduite de Aleksandr Dughin? S-ar fi urcat oare Vladimir Plahotniuc în scenă ca să cânte la  trompetă dacă era să știe că succesele sale politico-filantropice vor fi contestate zgomotos de către adversarii politici dar și foști colegi de partid?.. 

După seria lungă de asemenea eșecuri din politica moldovenească doar  Igor Dodon a avut grijă să afle ce-l așteaptă. Numai că a apelat la profețiile îndoielnice făcute cu ouă de la Etulia și în cele din urmă a  urcat și el călare pe băț, cum zic țărnii despre impostorii care vor să pară mai  importanți decat sînt în realitate. 

De altfel mi-am amintit o vorba despre  impostorii  umflati în pene, pe care am auzit-o încă în vremea sovietică de la un coleg  cu care lucram la Tinerimea Moldovei.  Mucalitul Ionichie Stadnicov îmi atrăsese atenția  că noi la despărțire bem la botul calului, iar rușii beau ultimul pahar na posoșok, adică în vârful de cârjă. Altfel spus, zicea Stadnicov, Dumnezeu să-l ierte, expresia frazeologică  a conservat condiția rușilor  din perspectiva  dotării cu unități de transport invers proporțională cu trufia lor imperialistă. Observație riscantă pe vremea comuniștilor cand lucoarea salvatoare  venea în mod obligatoriu de la fratele mai mare din Răsărit.   

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.