Pământeni suntem. Și dacă suntem, Suflet avem. Și nimeni nu ne întreabă, e bine ori nu, că avem.
Oameni suntem. Și dacă suntem, Gânduri avem. Și nimeni nu ne întreabă vrem ori nu vrem să le avem.
De gânduri nimeni, nici când n-a reușit să se despartă. Ele se adună, până când într-o zi, cu depozitul vieții în spate, omul intră în vamă. În ultima vamă. Cea mai curată și cea mai sinceră vamă. E vama ta personală. Cu vameșul tău personal, care chiar tu însuți și ești.
Ziua tu ți-o alegi. Nu numaidecât o zi cu lumină de lumânare. Nu numaidecât cu miros de tămâie. Nici chiar cuvinte care, chipurile din paginile unei credințe sunt scoase, dar citite pentru parale, nu neapărat să fie rostite. Ultima vamă n-are nevoie de martori. Treci-o în singurătate.
Omul, zi de zi, oră de oră, clipă de clipă este supus marii încercări de a alege. De a alege dintre bine și rău. Nu există linie de demarcare. Aici, bunăoară, sfârșește binele, iar de aici încolo începe nu binele. Până aici e lumină, iar dincolo e întuneric. Pământeni suntem. Și tot ce-i pământesc urmează a fi vămuit. De către vameșul nostru strict personal.
Da, ca să nu uit. Am mai spus-o și cu alte ocazii. Dumneata, cititorule poți fi de acord cu aceste spuse ale mele, dar poți și nu fi de acord. Ai tot dreptul să-mi reproșați cum că viața și așa e destul de complicată. La ce bun să o mai complicăm cu exerciții de vămuire. Te înțeleg. Dar nouă nu ni-i dat să fim scutiți de ultima vamă. Toți au trecut prin ea.
Toți au plătit tribut. Neapărat îl vom plăti și noi. Nu există Judecată fără ultima vamă. Nu e vorba de judecata de apoi. Ea dacă și există, există doar pentru cei care cred în ea. Vorbesc despre acea zi strict pământească când noi, oamenii, pentru o zi, pentru o oră, pentru o clipă, poate chiar pentru o frântură de clipă scoatem la Judecată gândurile noastre. Gânduri strict personale, Spuse strict numai nouă înșine. În ultima vamă ne vom cere iertare pentru gândurile noastre nu întotdeauna curate, și vom rosti o șoaptă auzită numai de noi: „Pământenilor, dați-mi voie să mă gândesc la voi. Dați-mi voie să vă iubesc pământește”.
