Două jafuri într-o noapte e prea de tot, își spuse sectoristul și,trânti o înjurătură în rusă de parcă ar fi fost cel mai mare rus. De fapt înjură mai mult pentru cei prezenți, ca să fie clar că el se transformă din această clipă din Ghiţă Bombă, cum îl porecleau consătenii, în căpitanul de politie Gheorghe Bumbu, și că asta va trebui să însemneze, că el e în serviciul legii și că nu are de gând să se joace de-a neamurile cu nimeni.
Mai întâi fu chemat pentru a fi interogat paznicul minimarketului prădat, adică moș Anton Bumbul, care era nimeni altul decât propriul său bunel. Depunerea mărturiilor acestuia durară doar trei minute, căci peste trei minute în primăria satului unde și se desfășura ancheta furtului, intră, împins de spate, nevasta-sa, cherchelit de-a binelea Ionică, poreclit Chioru, care privind cu unicul său ochi văzător spre polițistul Bumbu, flutură cu câteva bancnote de lei, zicând că a adus banii pentru cele trei sticle de vodca luată aseară din bar pe datorie.
Căpitanul privi mai întâi spre Ionică și înțelegând că n-are cu cine vorbi, se adresă Veronicăi, ca aceea să înțeleagă că nu-i de glumă. „Tu nu-mi da bani. Tu dă-mi caietul”, zise polițistul. „Care caiet, măi Ghiţă, Ion n-a adus nici un caiet. Ai spus-o. Ion al meu ultimul caiet a ținut în mană când era în clasa întâi. Caiet nu a fost. Boul meu a venit aseară numai cu trei sticle de rachiu. Ei, da voi cum credeți că dacă Ionică al meu e bețiv, puteți să-l faceți tâlhar. N-am văzut nici un caiet. Și pentru orice eventualitate, trântindu-i lui ionică al ei o palmă peste șele zise: Așa că n-ai luat nici un caiet?
Vodcă am luat, țigări și caiete n-am luat, că nu erau pe polița cu vodcă. Na-vă bani pe vodcă și dăți-mi pace să dorm. Și se prăvăli pe canapeaua din cabinetul sectoristului, de unde începu un sforăit de om sănătos tun și beat criță.
După o zi de investigații și audieri ale diferitor martori, căpitanul Bumbu, spre sfârșitul zilei descifră, în sfârșit, toată schema așa-zisului jaf de astă noapte, care de fapt a fost o schemă bine gândită și pregătită minuțios chiar de către vânzătoarea bufetului, tot ea de vreo două luni și președinta organizației sătești a partidului ȘOR.
Schema era pe cât de simplă pe atât de eficace.
Eftimia, proprietara și tot ea vânzătoare la minimarket, era de la o vreme și responsabilă de întocmirea listelor participanților la protestele de duminică din capitală. Ea decidea cine urmează să plece la Chișinău și cui să plătească după asta remunerarea pentru participare la proteste.
Vorba e că Eftimia mai avea și un caiet cu lista datornicilor la bar și la magazin.
Lumea vorbea în sat că Eftimia, lacomă cum o știa tot satul, avea obiceiul să mai mărească suma datoriilor, mai ales la datornicii de la bar. Iar de când organiza plecările la protest, ea inventase o schemă prin intermediul căreia toți banii plătiți de Șor și-i lua ei, anulând cică din datoriile datornicilor. Contabilitatea aceasta, parcă la prima vedere destul de nobilă, îi aducea săptămânal noii președinte de partid sume frumoase de bani.
Prindea doi iepuri, pe de o parte își întorcea datoriile acumulate de săteni, pe de alta mai primea bani și pentru organizarea protestelor. Totul bine și frumos, pană când pofta de bani ușori îi jucă festa vânzătoarei. Voi cumva să încaseze și banii protestatarilor, dar și să nu le taie din datorii. Să rămână datori de două ori. Pentru aceasta și înscenă jaful caietului cu datornici folosindu-se de faptul că Ionel Chioru era criță beat. Ascunse caietul cu semnăturile sătenilor pentru datorii și întocmi altă listă unde bieții consăteni rămâneau în continuare cu datoriile istorice fixate în listele din caiet. I-ar fi reușit cu siguranță dacă consăteanul lor nu ar fi înjurat la timp și nu s-ar fi transformat din Ghiță Bombă în căpitanul de poliție Gheorghe Bumbu. Doar că pentru liderul partidului Șor din sat el a rămas bombă care a explodat caietul cu datorii și cu listele participanților la proteste a locuitorilor din satul Bumbăta, unde sectorist era Ghiță Bombă.