Pe la miezul nopții, liniștea patriarhală a satului fu tulburată de un autoturism,care frînă în fața magazinului. Peste trei minute, paznicul magazinului bătea speriat la ușa primarului.Peste doar zece minute, în incinta primăriei se adunase toată conducerea administrației publice locale în frunte cu primarul.
„Compatrioți, începu primarul, de ce ne-am temut mai mult, de aceea n-am scăpat. Acum 15 minute, în sat a intrat un „Jiguli”de marcă rusească. Cred că e de prisos să mai explic pericolul care ne paște și urmările grave la care poate aduce această intervenție.După vreo trei ore de dezbateri și luări de cuvânt, se decise de a declara în sat stare excepțională. Pentru perioada intervenției autoturismului rus, în sat se abandoneaază orice activitate cotidiană. Se închide școala și grădinița. Copiii să fie încuiați în casă. Ferestrele caselor ce se află în jurul magazinului, pe o rază de 500 metri, obligatoriu să fie cu perdelele trase. Inginerului-șef i s-a ordonat să sape tranșee de-a lungul drumului, de-o parte și de alta a jiguliului. (lasꞌ să creadă că satul se telefonizază). Se conveni ca toate intrările în sat să fie blocate. Orice intrare și ieșire din sat să fie strict monitorizată.. Primăria satului, pentru această perioadă, va fi codificată sub denumirea „statul major”. Drapelul, pentru orice eventualitate, să fie dat jos. Satul a fost împărțit în zone de influiență, conform apartenenței politice a consilierilor. Toți au plecat în zonele lor de influiență.
A doua zi, la orele 10 seara,în statul major,adică în primărie,începu ședința extraordinară. Mai întâi, pentru raport, i s-a oferit cuvântul primarului. Dânsul a convins asistența că, în timpul scurt rezervat recunoașterii, grupul său, pe căi posibile și imposibile, s-a apropiat la o distanță de 3 metri de mașină (din motive de strategie și precauție n-au îndrăznit să se apropie mai mult). Fără nicio îndoială, autoturismul e de proviniență rusă.
Tăcerea de mormânt care s-a lăsat în sală a fost întreruptă de primar: „Eu demult am zis că nu putem avea încredere în prietenul rus. Nu m-ați ascultat, n-ați schimbat la timp vectorul, acum culegeți roadele”. Bine, a continuat dânsul, nu-i momentul divergențelor politice și a propus asistenței să se treacă la acțiuni concrete. Imediat, un grup de 10 oameni, în frunte cu inginerul șef, înarmați cu scule, furci și hârlețe, s-a îndreptat spre mașină și i-au scos roțile și volanul. De limuzina trântită pe burtă a fost priponit groaza satului – buhaiul Feghea. Drapelul, împreună cu toate rezervele de medicamente, fu îngropat în spatele statului major. Șeful fermei, ca cel mai inițiat în psihologia dobitoacelor, a insistat să fie eliberate toate animalele, deoarece în situații critice instinctul înnăscut le va ocroti mai bine. În sat începu panica. Activul satului, după dezbateri furtunoase, puse la vot propunerea extraordinară de evacuare a copiilor în localitățile vecine, iar populația matură să treacă cu traiul în beciuri.
În momentul când activul satului stătea cu mâinile ridicate în semn de „pro”, în sala de ședințe a primăriei intră val-vârtej învățătoarea de limbă rusă. Cu lacrimi în ochi, încurcând limba română cu limba rusă, învățătoarea declară celor prezenți că-i este penibil de rușine ceea ce s-a întâmplat și că ea, cu mintea ei intelegentă nu poate înțelege la ce naiba le-a trebuit să se facă de rușine și să-i strice viața, adăugând că n-are de gând să rămână în acest sat și chiar acum pleacă cu iubitul ei la Moscova. Lăsând activiștii cu gurile căscate, tânăra învățătoare urcă în căruța primarului și împreună cu rusul ei emigră din sat. În aceeași clipă, toți activiștii se repeziră spre mașină, dar era prea tarziu: buhaiul Feghea, văzând plimbările ademenitoare ale dobitoacelor de sex opus pe ulițele satului, se luă după ele, târând după sine „jiguli”-ul care doar cu câteva ore în urmă fusese nou-nouț.
